tovăláș s. n., pl. tovăláșuri substantiv neutrutovălaș
TOVĂLÁȘ, tovălașuri, s. n. Toval (1) mai subțire (folosit la căptușitul obiectelor de piele). – Toval + suf. -aș. substantiv neutrutovălaș
tovălaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tovălaș | tovălașul |
plural | tovălașuri | tovălașurile | |
genitiv-dativ | singular | tovălaș | tovălașului |
plural | tovălașuri | tovălașurilor |