TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité]. substantiv feminintotalitate
TOTALITÁTE s. f. cantitate totală. ♦ tot, întreg, ansamblu. (< fr. totalité) substantiv feminintotalitate
totalitáte s. f., g.-d. art. totalitắții; pl. totalitắți substantiv feminintotalitate
*totalitáte f. (d. total; fr. totalité). Suma tuturor: totalitatea oamenilor. În totalitate, în total, peste tot, în întregime: oraș distrus în totalitate. substantiv feminintotalitate
totalitate f. total. substantiv feminintotalitate
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité. substantiv feminintotalitate
totalitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | totalitate | totalitatea |
plural | totalități | totalitățile | |
genitiv-dativ | singular | totalități | totalității |
plural | totalități | totalităților |