reduceri black friday 2017
Definitie total - ce inseamna total - Dex Online
Alege sensul dorit: total - adjectiv total - substantiv neutru

total definitie

TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvârșit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis]. adjectiv total

TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total) adjectiv total

totál1 adj. m., pl. totáli; f. totálă, pl. totále adjectiv total

totál2 s. n., pl. totáluri adjectiv total

*totál, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). În întregime, peste tot: desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. n., pl. e și urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ: totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ). În total, la un loc, peste tot: eraŭ în total o sută. adjectiv total

total a. care coprinde tot, pe deplin: ruină totală.║ n. totul ce rezultă din reunirea părților: totalul unei adițiuni. adjectiv total

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total. adjectiv total

TOTÁL, -Ă adj. Care cuprinde totul; întreg, complet. ♦ (Fig.) Deplin, desăvârșit. // s.n. 1. (Mat.) Rezultatul unei adunări; sumă. ♦ Cantitate întreagă. 2. Totalitate, ansamblu. [Cf. fr. total, lat. totalis]. substantiv neutru total

TOTÁL, -Ă I. adj. care cuprinde totul; întreg, complet, deplin. II. s. n. 1. (mat.) rezultatul unei adunări; sumă. ◊ cantitate întreagă. 2. totalitate, ansamblu. (< fr. total) substantiv neutru total

*totál, -ă adj. (mlat. totalis, fr. total). În întregime, peste tot: desfacere totală a mărfurilor. Adv. total ruinat. S. n., pl. e și urĭ. Sumă, rezultatu uneĭ adunărĭ: totalu uneĭ adunărĭ (adițiunĭ). În total, la un loc, peste tot: eraŭ în total o sută. substantiv neutru total

TOTÁL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total. substantiv neutru total

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului total

total   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular total totalul tota totala
plural totali totalii totale totalele
genitiv-dativ singular total totalului totale totalei
plural totali totalilor totale totalelor
total   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular total totalul
plural totaluri totalurile
genitiv-dativ singular total totalului
plural totaluri totalurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z