toroipan definitie

a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva) substantiv neutrualua

toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect. substantiv neutrutoroipan

toroipán (reg., fam.) s. n., pl. toroipáne substantiv neutrutoroipan

toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare. substantiv neutrutoroĭpan

TOROIPÁN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec. substantiv neutrutoroipan

toroipănì v. a toropi: toroipăni pe cei mai mulți ISP. substantiv neutrutoroipănì

a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie). substantiv neutruapunetoroipanul

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție. substantiv neutruazbârlisparanghelu