TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite]. substantiv neutrutorit
TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite) substantiv neutrutorit
torít s. n. substantiv neutrutorit
TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, folosit, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite. substantiv neutrutorit
torit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | torit | toritul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | torit | toritului |
plural | — | — |