Alege sensul dorit: torent - substantiv masculin torent - substantiv neutru

torent definitie

TORÉNT s.n. Apă de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor; puhoi, șuvoi. ♦ Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. ♦ (Fig.) Șuvoi, șiroi, năvală. ♦ În torent = din belșug. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens]. substantiv masculin torent

*torént n., pl. e, și m., ca și curent (lat. tórrens, -éntis, arzător, impertuos, d. torrére, tostum, a arde, a usca. V. torid). Șivoĭ [!]. pîrăŭ impetuos la munte saŭ produs de o ploaĭe subită la cîmp. Fig. Mare aflux, șiroĭ: un torent de lacrămĭ, de insulte. Forță impetuoasă: torentu barbarilor în evu mediŭ. substantiv masculin torent

torént s. m./s. n., pl. torénți/torénte substantiv masculin torent

TORÉNT, torenți, s. m. Apă curgătoare (de munte) cu debit nestatornic, care apare în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezii și care curge vijelios pe povârnișurile munților sau ale dealurilor, având o mare forță de eroziune; puhoi, șuvoi. [Pl. și: (n.) torente] – Din fr. torrent. substantiv masculin torent

TORÉNT s.n. Apă de munte cu debit variabil, care curge impetuos peste creste în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor; puhoi, șuvoi. ♦ Formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. ♦ (Fig.) Șuvoi, șiroi, năvală. ♦ În torent = din belșug. [Pl. -nte, (s.m.) -nți. / < fr. torrent, it. torrente, lat. torrens]. substantiv neutru torent

TORÉNT s. n. 1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor. 2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale. 3. (fig.) șuvoi, năvală. ♦ în ~ = din belșug. (< fr. torrent, lat. torrens) substantiv neutru torent

*torént n., pl. e, și m., ca și curent (lat. tórrens, -éntis, arzător, impertuos, d. torrére, tostum, a arde, a usca. V. torid). Șivoĭ [!]. pîrăŭ impetuos la munte saŭ produs de o ploaĭe subită la cîmp. Fig. Mare aflux, șiroĭ: un torent de lacrămĭ, de insulte. Forță impetuoasă: torentu barbarilor în evu mediŭ. substantiv neutru torent

torent n. 1. curent de apă impetuos și trecător; 2. fig. tot ce curge sau vine impetuos: torent de lacrimi, un lung torent de vieață se ’ntinde roditor AL.; 3. forță irezistibilă: torentul pasiunilor. substantiv neutru torent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului torent

torent   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular torent torentul
plural torenți torenții
genitiv-dativ singular torent torentului
plural torenți torenților
torent   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular torent torentul
plural torenți torenții
genitiv-dativ singular torent torentului
plural torenți torenților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z