torace definitie

pept (est) și pĭept (vest) n., pl. urĭ (lat. pĕctus, péctoris, it. petto, fr. pis [uger], sp. pecho, pg. peito). Partea trupuluĭ în care se află inima și plămîniĭ și care e formată din coaste și stern (în anatomie torace). În special, partea dintre gît și pîntece (în opoz. cu spatele). În bucătărie, carnea de la pept [!]: pept de găină. S. m. Partea cămășiĭ bărbăteștĭ care acopere [!] peptu: pepțiĭ cămășiĭ (partea dreaptă și stîngă la un loc). Un pept de munte, un munte greŭ de suit care se înalță drept în fața ta. Boală de pept, boală de plămînĭ și a căilor respiratoriĭ. A da pept cu cineva, a te întîlni cu el dușmănește, a te cĭocni. A ținea pept, a rezista, a opune rezistență. A pune peptu, a te răpezi la luptă. A apuca pe cineva de pept, a-ĭ cere socoteală energic. A sta pept la pept, a sta față´n față dușmănește. substantiv neutrupept

TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace]. substantiv neutrutorace

TORÁCE s. n. 1. cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax) substantiv neutrutorace

*toráce n., pl. tot așa (vgr. thórax, thórakos). Anat. Pept [!]. substantiv neutrutorace

toráce s. n., pl. toráce substantiv neutrutorace

torace m. Anat. pieptul, sub raportul capacității sale. substantiv neutrutorace

toráce s. m. – Coșul pieptului. It. torace.Der. toracic, adj., din fr. thoracique. substantiv neutrutorace

TORÁCE, torace, s. n. Cavitate în corpul vertebratelor cuprinsă între gât și abdomen, care conține principalele organe ale sistemelor circulator și respirator; coșul pieptului. ♦ Parte a corpului insectelor de care sunt legate picioarele. – Din it. torace. substantiv neutrutorace

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitorace

torace  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular torace toracele
plural torace toracele
genitiv-dativ singular torace toracelui
plural torace toracelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z