toptanul definitie

TOPTÁNUL s. n. art. în loc. adj. și adv. v. TOPTAN. (Pop.; în loc. adj. și adv.) Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug. [DEX '98] invariabiltoptanul

toptánul (cu ~) (fam.) loc. adv. invariabiltoptanul

cu toptanul expr. (pop.) cu grămada, mult, în cantitate mare. invariabilcutoptanul