TÓPOS s. n. loc comun într-o creație literară, într-o literatură etc.; idee, temă, modalitate de tratare comună mai multor creații literare aparținând aceluiași gen, aceleiași sau mai multor literaturi. (< gr. topos) substantiv neutrutopos
TÓPOS, toposuri, s. n. Model al tradiției culturale (idee, temă, motiv etc.) pe care scriitorul îl preia, dându-i semnificații noi; clișeu cultural. – Din gr. tópos. substantiv neutrutopos
topos substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | topos | toposul |
plural | toposuri | toposurile | |
genitiv-dativ | singular | topos | toposului |
plural | toposuri | toposurilor |