topaz definitie

TOPÁZ s.n. Silicat natural de aluminiu și fluor, piatră prețioasă de culoare galbenă. [< fr. topaze, cf. lat. topazus, gr. topazos – din insula Topazos de la Marea Roșie]. substantiv neutrutopaz

TOPÁZ s. n. silicat natural de aluminiu și fluor, cristalizat, galben transparent, piatră (semi)prețioasă. (< fr. topaze, lat. topazus, germ. Topas) substantiv neutrutopaz

*topáz n., pl. e și urĭ (fr. topaze, lat. topazion și -azius, d. vgr. topázion, și -ázios, adică „din Tópazos” o insulă din golfu Persic). O peatră [!] prețioasă galbenă transparentă. (E o varietate de corindon care cuprinde și fluor). Topaz fals orĭ spaniol, citrin. substantiv neutrutopaz

topáz s. n., pl. topáze substantiv neutrutopaz

TOPÁZ, topaze, s. n. Silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat în sistemul rombic, de obicei de culoare galbenă, folosit ca piatră prețioasă. [Pl. și: topazuri] – Din fr. topaze. substantiv neutrutopaz

topaz n. piatră scumpă străvezie de o frumoasă coloare galbenă. substantiv neutrutopaz