tolerat definitie

credit rapid online ifn

TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare]. adjectivtolera

TOLERÁ vb. I. tr. A îngădui, a permite (ceva nepermis). ♦ A admite, a suporta în apropiere (pe cineva). [Cf. fr. tolérer, lat. tolerare]. verb tranzitivtolera

credit rapid online ifn

TOLERÁ vb. tr. a îngădui, a permite (ceva nepermis). ◊ a admite, a suporta în apropiere (pe cineva). ♦ a ~ un medicament, un tratament = a suporta fără reacție patologică. (< fr. tolérer) verb tranzitivtolera

tolerá (a ~) vb., ind. prez. 3 tolereáză verb tranzitivtolera

tolerà v. 1. a avea indulgență pentru lucruri ce nu se aprobă sau n’ar trebui să se permită: a tolera abuzuri; 2. a suporta cu indulgență. verb tranzitivtolerà

TOLERÁ, tolerez, vb. I. Tranz. A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. – Din fr. tolérer. verb tranzitivtolera

*toleréz v. tr. (lat. tólero, -áre). Permit, îngăduĭ (trec cu vederea) lucrurĭ pe care aș avea drept orĭ putere să le opresc: nu tolera ca Jidanu să facă stat în statu tăŭ, a tolera abuzurile de a te face complice. verb tranzitivtolerez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitolerat

tolerat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tolerat toleratul tolera tolerata
plural tolerați tolerații tolerate toleratele
genitiv-dativ singular tolerat toleratului tolerate toleratei
plural tolerați toleraților tolerate toleratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z