reduceri black friday 2017
Definitie toi - ce inseamna toi - Dex Online
Alege sensul dorit: toi - substantiv masculin toi - substantiv neutru toi - verb

toi definitie

toáie (-ói), s. f. – (Bucov.) Omag. Rut. toja (Candrea). Der. din pol. tojad, tojan „plantă otrăvitoare” (Tiktin) sau din gr. θολία (Diculescu, Elementele, 484) nu este probabilă. substantiv feminin toaie

TOÁIE, toi, s. f. (Bot.; reg.) Omag. – Ucr. toja. substantiv feminin toaie

toáĭe f., pl. toĭ (rut. tóĭa). Nord-est. Omeag. substantiv feminin toaĭe

toaie f. Bot. omeag. [Origină necunoscută]. substantiv feminin toaie

țoi1 (pasăre) s. m., pl. țoi, art. țóii substantiv masculin țoi

țoi2 (păhărel) s. n., pl. țóiuri substantiv masculin țoi

țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ. substantiv masculin țoĭ

ȚOI1, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. substantiv masculin țoi

țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì]. substantiv masculin țoiu

tói (-iuri), s. n.1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy „chef, ospăț” (Pușcariu, Lr., 315; cf. Șeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supraviețuiește în Mold. și Trans. de V.Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni). substantiv neutru toi

tói, -uri, s.n. – Ceartă, sfadă. – Din tc. toy „banchet, ospăț” (DER, DEX). substantiv neutru toi

toí, toiesc, vb. intranz. – A certa, a mustra, a sfădi: „Cu armele țurgăluind / Și din gură jib toind” (Bârlea 1924: 9). – Din toi „ceartă„. substantiv neutru toi

toĭ n., pl. inuz. urĭ (turc. geagataic, cum. toĭ, ospăț). Vechĭ. Gălăgie, tărăboĭ: a face toĭ. Încăĭerare, concurs, întrecere (Cant. N. Cost.). Azĭ. Punct, culminant, dric: în toĭu ospățuluĭ, veriĭ, lupteĭ. A-țĭ face toĭu de rîs, de plîns, de băut, a rîde, a plînge, a bea cît aĭ vrut (Iov. 247). substantiv neutru toĭ

toi1 (punct culminant) s. n. substantiv neutru toi

toi2 (învălmășeală, ceată) (înv., pop.) s. n., pl. tóiuri substantiv neutru toi

TOI, (3) toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. (înv. și pop.) Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (înv. și pop.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”. substantiv neutru toi

țoĭ m. Un fel de cojoaĭcă (cĭocănitoare). N., pl. urĭ. Cĭocan (păhăruț, palicĭ) de rachiŭ saŭ de țuĭcă (Car. VR. 1909, 11, 226). V. palicĭ. substantiv neutru țoĭ

ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) substantiv neutru țoi

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec. substantiv neutru țoi

toiu n. 1. sgomot: toiul revoluției; 2. mijloc: tocmai în toiul rugăciunii ISP.; 3. fig. temeiu, punct culminant: veselia era în toiul ei. [Turc. TOĬ, benchetuire (de unde noțiunea de «sgomot»)]. substantiv neutru toiu

țoiu m. 1. Zool. ciocârleț; 2. pahar (în forma ciocului acestei păsări): un țoiu de rachiu (CAR.). [Cf. țiuì]. substantiv neutru țoiu

TOÍ1, toiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A face gălăgie; a hăui. – Din toi2. verb toi

toĭésc v. tr. (d. toĭ ? V. destoĭ). Nord. Rar. Mustru. V. intr. Strig, răcnesc. verb toĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului toi

toi   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toi toiul
plural toiuri toiurile
genitiv-dativ singular toi toiului
plural toiuri toiurilor
toi   substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) toi toire toit toind singular plural
toind toiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toiesc (să) toiesc toiam toii toisem
a II-a (tu) toiești (să) toiești toiai toiși toiseși
a III-a (el, ea) toiește (să) toiai toia toi toise
plural I (noi) toim (să) toim toiam toirăm toiserăm
a II-a (voi) toiți (să) toiți toiați toirăți toiserăți
a III-a (ei, ele) toiesc (să) toiască toiau toi toiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z