tocătoare definitie
- Vezi aici mai multe rimetocătoare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuto
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cutoc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
tocătór n., pl. oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea. adjectivtocător
tocătór1 adj. m., pl. tocătóri; f. sg. și pl. tocătoáre adjectivtocător
tocătór2 (cuțit, planșă) s. n., pl. tocătoáre adjectivtocător
tocător n. 1. cuțit mare de tocat carnea; 2. scândură pe care se toacă. adjectivtocător
TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat came, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, came etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător. adjectivtocător
TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat came, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, came etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoáre s. f.] – Toca + suf. -ător. substantiv feminintocător
tocătoare f., pl. orĭ (d. a toca). Mașină de tocat carne. Mașină de tocat paĭe (numită și șișcă). substantiv feminintocătoare
tocătoáre (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătórii; pl. tocătóri substantiv feminintocătoare
TOCĂTOÁRE s. f. v. tocător. substantiv feminintocătoare
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitocătoare
| tocătoare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tocătoare | tocătoarea |
| plural | tocători | tocătorile | |
| genitiv-dativ | singular | tocători | tocătorii |
| plural | tocători | tocătorilor | |