Alege sensul dorit: tocma - invariabil tocma - substantiv feminin

tocma definitie

tócma și tócmaĭ adv. (vsl. tŭkŭma, tŭkŭmo, tŭkŭmĭ, numaĭ; bg. tŭkmo, tocma). De abea [!], numaĭ: tocma la spartu tîrguluĭ a venit și el, tocmaĭ atuncĭ am aflat că fugise. Exact, precis, taman, chear [!] (de așa de departe, asemenea om, timp ș. a.): Vin tocma dela Plevna. Tocma tu te-aĭ găsit să facĭ gură ? Tocmaĭ pe aicĭ vreĭ să trecĭ ? Exact, identic, chear [!], taman, aidoma: acest copil e tocma (saŭ întocma) tată-su, voĭ face tocma (saŭ întocma) așa. Exact, precis, în cap, taman: o sută tocma, socoteala e tocma. Chear [!], în acel (acest) moment: tocma era să ĭes, cînd ĭacătă și tu ! – Fam. se zice maĭ mult tocma (ca numa față de numaĭ) – În vest și togma și tomna (V. ocnă), în est, pop. túma (în unire cu altă vorbă): tuma atuncĭ. La Cant. atócma. invariabil tocma

TÓCMA adv. v. tocmai. invariabil tocma

TÓCMĂ, tocme, s. f. (Reg.) Tocmeală. – Din tocmi. substantiv feminin tocmă

tócmă f., pl. e (d. tocmesc; rut. în vest tokma, învoĭală; ung. tokma, tukma). Olt. ș. a. Tocmeală. substantiv feminin tocmă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tocma

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z