tocilă definitie

tocílă f., pl. e (vsl. točilo, teasc; bg, rus. točilo, teasc, tocilă). Cute circulară care se învîrtește, și așa se ascute cuțitu. A da la tocilă, a ascuți la tocilă. Fig. Iron. Elev care învață prea mult: ce tocilă ! substantiv feminintocilă

tocílă s. f., g.-d. art. tocílei; pl. tocíle substantiv feminintocilă

tocilă f. piatră în formă de roată pentru ascuțit unelte tăioase (cuțite, brice, foarfeci): a da la tocilă. [Bulg. TOČILO]. substantiv feminintocilă

TOCÍLĂ, tocile, s. f. Mașină compusă dintr-un disc abraziv acționat cu un mâner sau o pedală, cu care se ascut instrumentele de tăiat. – Din bg., sb. točilo. substantiv feminintocilă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitocilă

tocilă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular toci tocila
plural tocile tocilele
genitiv-dativ singular tocile tocilei
plural tocile tocilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z