Alege sensul dorit: toca -substantiv feminin toca -verb tranzitiv

toca definitie

credit rapid online ifn

tócă s. f., g.-d. art. tócii; pl. toci substantiv feminintocă

tocă f. pălărie fără borduri a judecătorilor, magistraților: tocă de catifea neagră! (= fr. toque). substantiv feminintocă

credit rapid online ifn

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. substantiv feminintocă

TÓCĂ s. f. 1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. căciuliță sau pălărioară fără boruri purtată de femei. (< fr. toque) substantiv feminintocă

tócă (-ci), s. f. – Baretă, tichie. Fr. toque.Der. toc, s. n. (pălărie de damă), cf. rus. tok (Candrea). substantiv feminintocă

*tócă f., pl. ĭ (fr. toque. V. tichie). Un fel de potcap pe care-l poartă magistrațiĭ și avocațiĭ în ședință. Un fel de pălărie de cocoană. substantiv feminintocă

TÓCĂ, toci, s. f. 1. Pălărioară fără boruri, purtată de femei. 2. Pălărie de formă cilindrică, fără boruri, purtată de magistrați și de avocați în exercițiul funcțiunii. – Din fr. toque. substantiv feminintocă

3) toc, a v. intr. (d. interj. toc saŭ lat. pop. tõccare, tot onomatopeĭe; it. toccare, pv. tocar, fr. toucher, toquer, sp. pg. tocar. – El toacă, să toace). Bat toaca: popa nu toacă de doŭă orĭ pentr´o babă surdă. Clămpănesc, bat din cĭoc: barza toacă. Clămpănesc, vorbesc mult: ĭa nu maĭ toca la urechea mea, ĭa nu-mĭ toca la cap, toată ziŭa îțĭ toacă gura. V. tr. Vorbesc mult: a toca cîte´n lună și´n soare. Taĭ carnea cu satîru (saŭ cu mașina) în bucățele foarte micĭ ca să fac chiftele (în nord hăcuĭesc): a toca carne, carne tocată. Fig. Iron. Risipesc, mănînc: șĭ-a tocat averea la chefurĭ. Ruinez, scurg de parale: prieteniĭ l-aŭ tocat. verb tranzitivtoc

toca, toc v. t. 1. a cheltui fără chibzuință 2. a bate, a lovi 3. a flecări, a sporovăi verb tranzitivtoca

tocá (a ~) vb., ind. prez. 3 toácă verb tranzitivtoca

tocà v. 1. se zice de strigătul berzei; 2. fam. a spune vrute și nevrute, a vorbi într’una: a toca câte în lună și în soare, îi toacă gura; 3. a anunța serviciul divin bătând toaca: acum toacă de leturghie; 4. a trage clopotele: toacă la biserică; 5. a lovi tare: îi toacă în cap; 6 a tăia în mici bucăți; a toca carne; 7. fig. a ruina, a risipi: l’a tocat, și-a tocat starea. [Verb de origină imitativă (cf. toc !)]. verb tranzitivtocà

TOCÁ, toc, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți foarte mărunte. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui fără chibzuială, a risipi bani, averi. ♦ A duce pe cineva la ruină, obligându-l la cheltuieli nechibzuite; a face pe cineva să sărăcească. 3. Intranz. și tranz. A bate, a ciocăni, a lovi. ♦ Fig. A flecări, a sporovăi. ◊ Expr. A-i toca cuiva la ureche (sau la cap) sau a toca pe cineva la cap = a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi. A toca la verzi și uscate sau a toca câte-n lună și-n soare = a vorbi mult și fără rost. 4. Intranz. A bate toaca. ◊ Expr. Unde popa nu toacă = foarte departe. ♦ (Despre o armă) A bubui la intervale dese; a păcăni. ♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic prin lovirea repetată a celor două părți ale ciocului. – Lat *toccare. verb tranzitivtoca

a toca (pe cineva) la cap expr. a spune mereu același lucru, a plictisi. verb tranzitivatoca

a-i toca (cuiva) la ureche expr. v. a toca la cap. verb tranzitivaitoca

a toca banii (cuiva) expr. a cheltui banii (cuiva). verb tranzitivatocabanii

a toca câte-n lună și-n soare expr. a vorbi mult și fără rost. verb tranzitivatocacâtenlunășinsoare

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluitoca

toca  substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)toca tocare tocat tocând singular plural
tocând tocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) toc (să)toc tocam tocai tocasem
a II-a (tu) toci (să)toci tocai tocași tocaseși
a III-a (el, ea) toa (să)tocai toca tocă tocase
plural I (noi) tocăm (să)tocăm tocam tocarăm tocaserăm
a II-a (voi) tocați (să)tocați tocați tocarăți tocaserăți
a III-a (ei, ele) toa (să)toace tocau toca tocaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z