tivit definitie

tivít s. n. adjectivtivit

TIVÍT1 s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi. adjectivtivit

TIVÍT2, -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi. adjectivtivit

tiví (-vésc, -ít), vb.1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv). verb tranzitivtivi

tivi, tivesc v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual verb tranzitivtivi

tivì v. a coase pe margini, a pune chenar. [Origină necunoscută]. verb tranzitivtivì

tiví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 să tiveáscă verb tranzitivtivi

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv. verb tranzitivtivi

tivésc v. tr. (d. tiv). Cos îndoind marginea ca să nu se destrame. A o tivi de fugă, (NPl. Ceaur, 12), a o rupe de fugă, a fugi de-odată, a o tuli. verb tranzitivtivesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitivit

tivit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tivit tivitul tivi tivita
plural tiviți tiviții tivite tivitele
genitiv-dativ singular tivit tivitului tivite tivitei
plural tiviți tiviților tivite tivitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z