tivic definitie

TIVÍC s. n. (Reg.) Laț cu care se prind păsări. ◊ Expr. A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn. substantiv neutrutivic

tivíc n., pl. e și urĭ (cp. cu turc. tevfik, reușită). Munt. Laț de prins păsărĭ de baltă (Ant. P.). Tărbacă (rev. I. Crg. 9, 152) a da cîĭniĭ la (saŭ în) tivic (și fig. despre oamenĭ. ChN. I, 10 și 158). Olt. (-ig). Splimbă (CL. 192?1, 371). Ban. (-ig). Traversă orizontală fixată în horn ca să atîrnĭ ceaunu orĭ să puĭ slănina la afumat. substantiv neutrutivic

tivíc (-curi), s. n. – Laț, coardă. Origine necunoscută. Der. din tc. tevfik „sfîrșit” (Scriban) este improbabilă. Trebuie să fie cuvînt identic cu tivig, s. n. (Banat, stinghie). – Der. tivilincă, s. f. (intrument primitiv pentru a împleti lațuri de păr de cal sau de capră); tivilichi, s. n. (pieptar, corset); tivilichie, s. f. (pieptar), cuvinte pe care Șeineanu, II, 363 le explică pornind de la ilic „pieptar” cu primul element obscur. substantiv neutrutivic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitivic

tivic  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tivic tivicul
plural tivicuri tivicurile
genitiv-dativ singular tivic tivicului
plural tivicuri tivicurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z