titular definitie

TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire]. adjectivtitular

TITULÁR, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care îndeplinește permanent și excesiv o funcție etc. 2. (cel) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. (< fr. titulaire) adjectivtitular

*titulár, -ă adj. și s. (fr. titulaire, d. lat. titulus, titlu). Care ocupă o funcțiune pe baza titluluĭ, examenuluĭ saŭ concursuluĭ: episcop titular, profesor titular la catedra de istorie. adjectivtitular

titulár adj. m., s. m., pl. titulári; adj. f., s. f. tituláră, pl. tituláre adjectivtitular

titular a. și m. care posedă titlul și dreptul unei demnități. adjectivtitular

TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. în mod permanent, pe baza unei numiri legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire. adjectivtitular

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluititular

titular  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular titular titularul titula titulara
plural titulari titularii titulare titularele
genitiv-dativ singular titular titularului titulare titularei
plural titulari titularilor titulare titularelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z