titirire definitie

credit rapid online ifn

titiríre (fam.) s. f., g.-d. art. titirírii; pl. titiríri substantiv feminintitirire

TITIRÍRE, titiriri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) titiri și rezultatul ei. – V. titiri. substantiv feminintitirire

credit rapid online ifn

titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă verb tranzitivtitiri

titirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 să titireáscă verb tranzitivtitiri

TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a,(se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec. verb tranzitivtitiri

titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc. verb tranzitivtitiresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluititirire

titirire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular titirire titirirea
plural titiriri titiririle
genitiv-dativ singular titiriri titiririi
plural titiriri titiririlor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z