titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă verb tranzitivtitiri
titirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 să titireáscă verb tranzitivtitiri
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a,(se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec. verb tranzitivtitiri
titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc. verb tranzitivtitiresc
titiri verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)titiri | titirire | titirit | titirind | singular | plural | ||
titirind | titiriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | titiresc | (să)titiresc | titiream | titirii | titirisem | |
a II-a (tu) | titirești | (să)titirești | titireai | titiriși | titiriseși | ||
a III-a (el, ea) | titirește | (să)titireai | titirea | titiri | titirise | ||
plural | I (noi) | titirim | (să)titirim | titiream | titirirăm | titiriserăm | |
a II-a (voi) | titiriți | (să)titiriți | titireați | titirirăți | titiriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | titiresc | (să)titirească | titireau | titiriră | titiriseră |