titan definitie

TITÁN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan]. substantiv masculintitan

TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane]. substantiv masculintitan

TITÁN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr. titane) substantiv masculintitan

TITÁN1 s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus și ai Geei care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru supremație; (p. ext.) gigant. uriaș. 2. (fig.) om de o putere extraordinară. ◊ personalitate care s-a impus într-un domeniu. (< fr., lat. titan) substantiv masculintitan

*titán m. (vgr. titán, gigant, fiŭ al Pămîntuluĭ și al Ceruluĭ, ca Iperion, Atlante, Prometeŭ, care grămădiră munte peste munte ca să asalteze ceru și fură trăsnițĭ [!] de Joĭe). Gigant, uriaș: un titan al științeĭ. S. n., pl. e. Cĭocan colosal sprijinit pe treĭ grinzĭ în formă de piramidă de bătut piloțĭ în apă. substantiv masculintitan

titán1 (uriaș) s. m., pl. titáni substantiv masculintitan

titán2 (element chimic) s. n.; simb. Ti substantiv masculintitan

TITÁN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis. substantiv masculintitan

TITÁN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri speciale. – Din fr. titane. substantiv masculintitan

Titani m. pl. Mit. numele zeilor preolimpici, fii lui Uranus și ai Terrei, cari voiră să asalteze cerul și să detroneze pe Jupiter: 2. fig. spirite cutezătoare cari sucombă sub povara unor întreprinderi colosale. substantiv masculintitani

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluititan

titan  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular titan titanul
plural titani titanii
genitiv-dativ singular titan titanului
plural titani titanilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z