TIROLÉZ, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tirol. II. adj., s. f. (model de rochie) din trei piese: o bluză albă, un fel de sarafan imprimat și un șorțuleț (alb). III. s. m. iodler (II). (< it. tirolese) substantiv masculin și feminintirolez
tiroléz adj. m., s. m., pl. tirolézi; adj. f., s. f. tiroléză, pl. tiroléze substantiv masculin și feminintirolez
TIROLÉZ, -Ă, tirolezi, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Tirol. 2. Adj. Care aparține Tirolului sau tirolezilor (1), privitor la Tirol ori la tirolezi. 3. S. f. Model de rochie alcătuită din trei piese; o bluză albă, un fel de sarafan imprimat și un șorțuleț (alb). – Din it. tirolese. substantiv masculin și feminintirolez
TIROLÉZĂ s.f. Model de rochie alcătuită din trei piese: o bluză albă, un fel de sarafan imprimat și un șorțuleț (alb). [< it. tirolese]. substantiv masculin și feminintiroleză
tirolez substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tirolez | tirolezul | tiroleză | tiroleza |
plural | tirolezi | tirolezii | tiroleze | tirolezele | |
genitiv-dativ | singular | tirolez | tirolezului | tiroleze | tirolezei |
plural | tirolezi | tirolezilor | tiroleze | tirolezelor |