tiranie definitie

TIRANÍE s.f. 1. Formă de guvernământ antică a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. ♦ Putere obținută prin uzurpare. 2. Stăpânire nedreaptă, bazată pe asuprire și violență; domnie despotică. Gen. -iei. / < fr. tyrannie, lat., gr. tyrannia]. substantiv feminintiranie

TIRANÍE s. f. 1. (ant.) formă de guvernământ a unor cetăți grecești caracteristică epocii de trecere de la oligarhia aristocratică la democrația sclavagistă. 2. guvernare despotică, instituită prin uzurpare. 3. comportare, atitudine de tiran; asuprire, cruzime. (< fr. tyrannie) substantiv feminintiranie

*tiraníe f. (vgr. și ngr. tyrannia, fr. tyrannie, it. tirannia). Domnie uzurpată: tirania luĭ Pisistrate la Atena. Domnie crudă și nrdreaptă: tirania luĭ Caligula. Fig. Conducere aspră, abuz de autoritate, Puterea irezistibilă a unor lucrurĭ: tirania modeĭ, a pasiunilor. – Maĭ vechĭ -ăníe, tiranie, cruzime. substantiv feminintiranie

tiraníe s. f., art. tiranía, g.-d. art. tiraníei; pl. tiraníi, art. tiraníile substantiv feminintiranie

tiranie f. 1. domnie uzurpată și ilegală; 2. guvern legitim, dar injust și crud; 3. opresiune, violență: e o tiranie; 4. purtare imperioasă și violentă în raporturile de familie sau de societate; 5. fig. putere ce unele lucruri au asupra oamenilor: tirania modei, tirania pasiunilor. substantiv feminintiranie

TIRANÍE, tiranii, s. f. 1. Formă de conducere politică în Grecia antică; p. gener. conducere politică, guvernare despotică sau obținută prin uzurpare. 2. Caracterul a ceea ce este tiranic. ♦ Comportare, atitudine de tiran (2); faptă de tiran. – Din fr. tyrannie. substantiv feminintiranie