TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus) adjectiv tiranic
*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc. adjectiv tiranic
tiránic adj. m., pl. tiránici; f. tiránică, pl. tiránice adjectiv tiranic
tiranic a. 1. ce ține de tiranie; 2. care tiranisește. adjectiv tiranic
TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique. adjectiv tiranic
| tiranic adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | tiranic | tiranicul | tiranică | tiranica |
| plural | tiranici | tiranicii | tiranice | tiranicele | |
| genitiv-dativ | singular | tiranic | tiranicului | tiranice | tiranicei |
| plural | tiranici | tiranicilor | tiranice | tiranicelor | |