tiranic definitie

credit rapid online ifn

TIRÁNIC, -Ă adj. Specific tiranilor, tiraniei; despotic. [< fr. tyrannique]. adjectivtiranic

TIRÁNIC, -Ă adj. (despre legi, fapte etc.) specific tiranilor, tiraniei; despotic, crud. ◊ (fig.) chinuitor, obsedant. (< fr. tyrannique, ngr. tirannikos, lat. tyrannicus) adjectivtiranic

credit rapid online ifn

*tiránic, -ă adj. (vgr. și ngr. tyrannikós). Relativ la tiran, la tiranie: lege, putere tiranică. Despotic, autoritar, crud: domnie tiranică. Fig. Puternic, irezistibil: farmecu tiranic al frumusețiĭ. Adv. În mod tiranic. – În L. V. -ánic și -ănésc. adjectivtiranic

tiránic adj. m., pl. tiránici; f. tiránică, pl. tiránice adjectivtiranic

tiranic a. 1. ce ține de tiranie; 2. care tiranisește. adjectivtiranic

TIRÁNIC, -Ă, tiranici, -ce, adj. Care tiranizează, de tiran; despotic, samavolnic, crud, arbitrar, tiranicesc, tirănesc. ♦ Fig. Care obsedează, urmărește, chinuiește; chinuitor, obsedant. – Din ngr. tirannikós, fr. tyrannique. adjectivtiranic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitiranic

tiranic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tiranic tiranicul tiranică tiranica
plural tiranici tiranicii tiranice tiranicele
genitiv-dativ singular tiranic tiranicului tiranice tiranicei
plural tiranici tiranicilor tiranice tiranicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z