Alege sensul dorit: tipar -substantiv masculin tipar -substantiv neutru

tipar definitie

credit rapid online ifn

țipar, țipari s. m. penis. substantiv masculințipar

țipár s. m., pl. țipári substantiv masculințipar

credit rapid online ifn

țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear [!] se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan. substantiv masculințipar

țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). [Cf. țipă, prin analogie cu forma-i oblongă (v. fusar)]. substantiv masculințipar

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2. substantiv masculințipar

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi. substantiv masculinafrecabastonul

tipár (-re), s. n.1. Formă, matrice. – 2. Etalon, șablon. – 3. Model, formă. – 4. Urmă, amprentă. – 5. Tipografie, presă tipografică. – 6. Imprimare, publicație. Mgr. τυπάριον (Cihac, II, 707; Murnu 56), cf. sl. tiparŭ (Conev 114). – Der. tipări, vb. (a reproduce, a imprima, a publica, a da formă, a modela); tipăreală, s. f. (imprimare, munca de tipar); tipăritură, s. f. (publicație); tiparnă, s. f. (înv., tipografie), din sl. tiparĭnŭ, cultism; tiparnic, adj. (tipărit; de tipar, tipografic), înv.; tiparniță, s. f. (tipar, tipografie), înv.; întipări, vb. (a imprima); retipări, vb. (a reimprima). substantiv neutrutipar

tipár s. n., pl. tipáre substantiv neutrutipar

tipár n., pl. e (mgr. typárion, d. týpos, tip; vsl. tiparŭ). Formă, model, tip după care se reproduc altele. (De ex.: un desemn [!], o croĭală făcută din hîrtie, o întipărire în gips orĭ în metal ca să tornĭ acolo alt material și să ĭasă tot obĭecte de aceĭașĭ formă: tipar de fabricat banĭ, de turnat gloanțe, litere tipografice ș. a.). Arta de a tipări, de a reproduce paginĭ scrise: invențiunea tiparuluĭ se datorește luĭ Gutenberg. Presa (ziarele, revistele și cărțile): se abuzează de libertatea tiparuluĭ. Bun de tipar, bun de tipărit, de dat la mașina tipografică. A da la tipar, a tipări (V. stambă [!]). Greșelĭ de tipar, greșelĭ de tipărire. Fig. Formă, tip: urît tipar de om ! substantiv neutrutipar

tipar n. 1. obiect găunos în care se introduce materii lichide sau moi spre a le da o formă determinată: tipar de turnat gloanțe; 2. ciubucul zidarului; 3. model de hârtie pentru croitori; 4. formă în care se toarnă caracterele tipografice, etc.; 5. arta de a tipări și producțiunea acestei arte: invențiunea tiparului; 6. tipografie: greșeli de tipar; 7. presă: libertatea tiparului. [Gr. bizantin TYPÁRION, întipărire]. substantiv neutrutipar

TIPÁR, tipare, s. n. 1. Ansamblul operațiilor de tipărire a unui text; tehnica, meșteșugul de a tipări; ansamblul mijloacelor tehnice prin care se imprimă un text.Tipar adânc = calcografie (1). Tipar înalt = metodă de tipărire cu forme de tipar în relief, ◊ Expr. A da (ceva) la tipar = a preda (o lucrare) spre publicare. (A fi sau a se afla) sub tipar = (a fi sau a se afla) în pregătire la tipografie pentru a apărea, (a fi sau a se afla) în curs de tipărire. 2. Model, prototip după care se confecționează sau se toarnă diferite obiecte. ♦ Fig. Clișeu, șablon. ♦ Ștanță pentru baterea monedelor. ♦ Cofraj. 3. (înv.) Urmă, întipărire. – Din sl. tiparŭ. substantiv neutrutipar

a vorbi citeț / cu litere de tipar expr. a vorbi clar / inteligibil. substantiv neutruavorbiciteț

a vedea lumina tiparului expr. a fi tipărit, a fi editat. substantiv neutruavedealuminatiparului

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitipar

tipar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tipar tiparul
plural tipare tiparele
genitiv-dativ singular tipar tiparului
plural tipare tiparelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z