reduceri si promotii 2018
Definitie tipări - ce inseamna tipări - Dex Online

tipări definitie

țipar, țipari s. m. penis. substantiv masculin țipar

țipár s. m., pl. țipári substantiv masculin țipar

țipár m. (cp. cu țip). Anghilă, un pește care seamănă a șarpe și care chear [!] se maĭ numește și șerpar (cobítis fóssilis). V. vîrlan. substantiv masculin țipar

țipar m. pește fără solzi ce seamănă cu șarpele (Anguilla). [Cf. țipă, prin analogie cu forma-i oblongă (v. fusar)]. substantiv masculin țipar

ȚIPÁR, țipari, s. m. Pește de apă dulce stătătoare, cu corpul lung și subțire, aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus, cu mustăți la gură, folosit mai mult ca nadă; chișcar (Misgurnus fossilis). – Et. nec. Cf. țipa2. substantiv masculin țipar

a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / țiparu’ expr. a lenevi, a trândăvi. substantiv masculin afrecabastonul

tipărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tipărésc, imperf. 3 sg. tipăreá; conj. prez. 3 să tipăreáscă verb tranzitiv tipări

tipărì v. 1. a aplica pe hârtie sau pe stofe, cu ajutorul presiunii litere, desenuri negre ori colorate; 2. a publica prin mijlocul tiparului: a tipări cărți. verb tranzitiv tipărì

TIPĂRÍ, tipăresc, vb. IV. Tranz. 1. A reproduce pe un material texte, imagini, desene etc. cu ajutorul unei mașini speciale; p. ext. a publica, a edita. 2. (înv.) A lăsa o urmă; a întipări. 3. (Pop.) A apăsa, a îndesa, a frământa ceva cu mâna sau cu un obiect pentru a da o anumită formă. – Din tipar. verb tranzitiv tipări

tipărésc v. tr. (d. tipar). Aplic pin [!] presiune (imprim) pe hîrtie (pe pînză, pe tinichea) litere orĭ desemne [!]: a tipări o carte. Daŭ la tipar, public: acest autor șĭ-a tipărit cartea (V. stambă [!]). A tipări mămăliga, a o tăpși cu lingura orĭ cu lopățica. Fig. Iron. Pun, așez înaintea ochilor: ce mĭ-aĭ tipărit pachetu aicĭ ? V. refl. Mă pun: ce mi te-aĭ tipărit pe scaunu meŭ ? verb tranzitiv tipăresc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului tipări

tipări   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tipări tipărire tipărit tipărind singular plural
tipărind tipăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tipăresc (să) tipăresc tipăream tipării tipărisem
a II-a (tu) tipărești (să) tipărești tipăreai tipăriși tipăriseși
a III-a (el, ea) tipărește (să) tipăreai tipărea tipări tipărise
plural I (noi) tipărim (să) tipărim tipăream tipărirăm tipăriserăm
a II-a (voi) tipăriți (să) tipăriți tipăreați tipărirăți tipăriserăți
a III-a (ei, ele) tipăresc (să) tipărească tipăreau tipări tipăriseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z