țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri substantiv feminințintire
titirésc v. tr. (var. din bitiresc). Sud. Așez cu prea multă atențiune (o carte, o haĭnă în dulap, o broderie la cusut ș. a.). – În Cov. tintiresc. V. și bitiresc. temporartitiresc
tintirésc, V. titiresc. temporartintiresc