tingíre (-ri), s. f. – Vas în care se gătește mîncare. – Mr. tengire, tingire. Tc. tencere (Șeineanu, II, 360; Lokotsch 2066; Ronzevalle 67), cf. ngr. τεντζέρης, bg., sb. tengere. substantiv feminin tingire
tingíre f. (turc. tenceré; ngr. tendzéri și téndzeres, bg. tenğera, -ğura). Un fel de vas de aramă (maĭ mare de cît [!] tigaĭa) în care se face de obiceĭ dulceață. Spoim tingirĭ (saŭ ob. spoĭ´tingirĭ), strigătu pin [!] care Țiganiĭ spoitorĭ îșĭ anunță trecerea. V. cratiță. substantiv feminin tingire
tingíre s. f., g.-d. art. tingírii; pl. tingíri substantiv feminin tingire
tingire f. vas de metal pentru fiertul bucatelor: și-a găsit tingirea capacul (proverb). [Turc. TENDJERÈ, castron]. substantiv feminin tingire
TINGÍRE, tingiri, s. f. Vas adânc (de aramă sau de fontă) în care se gătește mâncarea. – Din tc. tencere. substantiv feminin tingire
| tingire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tingire | tingirea |
| plural | tingiri | tingirile | |
| genitiv-dativ | singular | tingiri | tingirii |
| plural | tingiri | tingirilor | |