tinerél adj. m., s. m., pl. tineréi; adj. f., s. f. tinerícă/tinereá, pl. tineréle, art. tinerélele adjectivtinerel
TINERÉL, -EÁ, -ÍCĂ, tinerei, -ele, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui tânăr. – Tânăr + suf. -el. adjectivtinerel
tinerel adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tinerel | tinerelul | tinerea | tinereaua |
plural | tinerei | tinereii | tinerele | tinerelele | |
genitiv-dativ | singular | tinerel | tinerelului | tinerele | tinerelei |
plural | tinerei | tinereilor | tinerele | tinerelelor |