TINCTURÁ vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre]. adjectivtinctura
TINCTURÁ vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier) adjectivtinctura
TINCTURÁ vb. I. tr. (Text.) 1. A da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți. 2. (Fig.) A da culoare. [După fr. teinturier, teindre]. verb tranzitivtinctura
TINCTURÁ vb. tr. 1. a da tente diverse stofelor, fibrelor etc. cu ajutorul unor coloranți; a vopsi. 2. (fig.) a da culoare. (după fr. teinturier) verb tranzitivtinctura
tincturat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tincturat | tincturatul | tincturată | tincturata |
plural | tincturați | tincturații | tincturate | tincturatele | |
genitiv-dativ | singular | tincturat | tincturatului | tincturate | tincturatei |
plural | tincturați | tincturaților | tincturate | tincturatelor |