tinci definitie

credit rapid online ifn

TÍNCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă. substantiv feminintincă

ținc (-ci), s. m.1. Pui de animal. – 2. Copil, țîngău. – Var. țînc. Mag. cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Der. țincă (var. țîncă), s. f. (cățea); țingău, s. m. (flăcăuaș, băietan), cu suf. -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă der. din țig. tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. rom., 419). substantiv masculinținc

credit rapid online ifn

ținc s. n., pl. țíncuri substantiv masculinținc

ținc, V. țînc. substantiv masculinținc

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin [!] mulțimea asta ? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș. substantiv masculințînc

ȚINC2 s. m. v. țânc. substantiv masculinținc

ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. [Ung. CENK, broscoiu, cățeluș* băiat, recrut]. substantiv masculinținc

TINCI (Material de construcție) Mortar pentru stratul vizibil al tencuielii sclivisite, cu grosime de max. 0,5 cm, realizat cu nisip 0/1 mm și depus pe stratul de grund al tencuielii, cu scopul de a netezi primul strat. [Lexicon de construcții și arhitectură, Ed. Tehnică, București 1988] temporartinci

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitinci

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z