timișeáncă s. f., g.-d. art. timișéncei; pl. timișénce substantiv feminintimișeancă
TIMIȘEÁNCĂ, timișence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din județul Timiș. – Timișean + suf. -că. substantiv feminintimișeancă
timișeancă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | timișeancă | timișeanca |
plural | timișence | timișencele | |
genitiv-dativ | singular | timișence | timișencei |
plural | timișence | timișencelor |