timină definitie

TIMÍNĂ, timíne, s. f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină și uracil. (terminolog. științif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF] substantiv feminin timină

TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziția acizilor nucleici. (< fr. thymine) substantiv feminin timină

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului timină

timină   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular timi timina
plural timine timinele
genitiv-dativ singular timine timinei
plural timine timinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z