tim definitie
TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvânt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme]. substantiv neutru tim
TIM1 s. n. temă, subiect, cuvânt caracteristic. (< engl. theme) substantiv neutru tim
TIM2(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos) substantiv neutru tim
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tim
| tim substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | tim | timul |
| plural | timuri | timurile | |
| genitiv-dativ | singular | tim | timului |
| plural | timuri | timurilor | |