tim definitie

TIM s.n. (Anglicism) Temă, subiect, cuvânt caracteristic. [Pl. -muri. / < engl. theme]. substantiv neutru tim

TIM1 s. n. temă, subiect, cuvânt caracteristic. (< engl. theme) substantiv neutru tim

TIM2(O), -TIMÍE elem. „timus”, „emoție, tonus afectiv”. (< fr. thym/o/-, -thymie, cf. gr. thymos) substantiv neutru tim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tim

tim   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tim timul
plural timuri timurile
genitiv-dativ singular tim timului
plural timuri timurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z