TILL s.n. (Geol.) Amestec eterogen de fragmente de rocă, depus direct din gheață, fără a fi transportat de apă. [< engl. till]. substantiv neutrutill
TILL s. n. amestec eterogen de fragmente de rocă, depus direct din gheață, fără a fi transportat de apă. (< engl., fr. till) substantiv neutrutill
till substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | till | tillul |
plural | tilluri | tillurile | |
genitiv-dativ | singular | till | tillului |
plural | tilluri | tillurilor |