tilíșcă (-ști), s. f. – Iarba-vrăjitoarei (Circaea luteniana). – Var. telișcă. Origine necunoscută. Explicația pornind de la sl. tĕlo „imagine” (Cihac, II, 407) sau de la sl. tĕlĭste (Conev 48), bg. teleški „de juncan” (Scriban) nu satisface. Poate este o simplă var. cu schimb. de suf. de la tilincă „fluier”, dacă s-a dezvoltat vreun sens din rădăcina cu această semnificație, cf. trulișcă. substantiv feminintilișcă
telíșcă și tilíșcă f., pl. ște, ștĭ (cp. cu rus. telúška, vițică, bg. teleški, de vițel, și ung. Teliska, Tiliska, o localitate lîngă Sibiĭ [!]). Trans. Vrotilică. substantiv feminintelișcă
tilíșcă s. f., g.-d. art. tilíștii; pl. tilíști substantiv feminintilișcă
TILÍȘCĂ, tiliști, s. f. Plantă erbacee cu rizomul târâtor, cu tulpina acoperită de peri moi, cu flori trandafirii dispuse în ciorchine (Circaea lutetiana). – Et. nec. substantiv feminintilișcă
tilișcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tilișcă | tilișca |
plural | tiliști | tiliștile | |
genitiv-dativ | singular | tiliști | tiliștii |
plural | tiliști | tiliștilor |