TILIACÉU, -ÉE, tiliacei, -ee, adj. Care face parte din familia teiului. ♦ (Substantivat, n.; la pl.) Familie de arbori al căror tip este teiul; (și la sg.) arbore care face parte din această familie. [Pr.: -li-a-] – Fr. tiliacées. adjectivtiliaceu
*tiliacéŭ, -ée adj. (lat. tiliáceus, d. tilia, teĭ). Bot. Din familia teĭuluĭ. S. f. pl. Plante din familia teĭuluĭ (de ex., juta). adjectivtiliaceŭ
tiliaceu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tiliaceu | tiliaceul | tiliacee | tiliaceea |
plural | tiliacei | tiliaceii | tiliacee | tiliaceele | |
genitiv-dativ | singular | tiliaceu | tiliaceului | tiliacee | tiliaceei |
plural | tiliacei | tiliaceilor | tiliacee | tiliaceelor |