tijă definitie

TÍJĂ s.f. 1. Parte a plantelor erbacee care crește de la rădăcină în sus; tulpină, pai. 2. (Tehn.) Piesă de forma unei bare, care suportă solicitări numai în lungul axei sale. [< fr. tige]. substantiv feminin tijă

TÍJĂ s. f. 1. tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. ornament arhitectural care imită tija (1). 3. (tehn.) piesă de forma unei bare care suportă solicitări numai în lungul axei sale. (< fr. tige) substantiv feminin tijă

tíjă s. f., g.-d. art. tíjei; pl. tíje substantiv feminin tijă

TÍJĂ, tije, s. f. 1. Tulpină aeriană a plantelor erbacee. 2. Bară de metal (cilindrică) făcând parte dintr-un sistem tehnic, ca element de legătură sau de ghidare. – Din fr. tige. substantiv feminin tijă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului tijă

tijă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ti tija
plural tije tijele
genitiv-dativ singular tije tijei
plural tije tijelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z