tifon definitie

TIFÓN¹ s.n. Țesătură de bumbac, întrebuințată mai ales la pansamente. [Cf. engl. tiffany]. substantiv neutrutifon

TIFÓN² s.n. Aparat de producere a semnalelor acustice, cu ajutorul vaporilor sau aerului comprimat. [< engl. tyfon]. substantiv neutrutifon

TIFÓN¹ s. n. țesătură subțire și foarte rară de bumbac, pentru pansamente. (după engl. tiffany) substantiv neutrutifon

TIFÓN² s. n. aparat de producere a semnalelor acustice cu ajutorul vaporilor sau al aerului comprimat. (< engl. tyfon) substantiv neutrutifon

tifón (-ónuri), s. n. – Pînză subțire pentru pansamente. Engl. tiffany (Tiktin). substantiv neutrutifon

Tifon = Typhon. substantiv neutrutifon

1) *tifón n., pl. oane (engl. tiffany). Un fel de țesătură foarte rară cu care se acopere [!] lucrurile ca să fie ferite de muște (fr. organdi). V. gaz 2. substantiv neutrutifon

tifón s. n., pl. tifoáne substantiv neutrutifon

tifon n. materie țesută foarte rar, organtin. substantiv neutrutifon

2) *tifón n., pl. oane (fr. engl. typhon, d. chinezu tafang, tafung, supt [!] infl. latinuluĭ typhon, -ónis, vgr. typhón, vîrtej, sorb, uragan). Uragan în extremu Orient (maĭ ales între Ĭuliŭ și Novembre [!]). – Și taĭfún, pl. urĭ (germ. taifun, d. chinezu teĭfun). V. ciclon. substantiv neutrutifon

TIFÓN, tifoane, s. n. Pânză subțire de bumbac, cu țesătură foarte rară; spec. fâșie din această pânză, folosită la pansamente. – Cf. engl. tiffany. substantiv neutrutifon