tiflo definitie

credit rapid online ifn

TIFLO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „orb”, „închis”, „fără ieșire”; „cec”. [< fr. typhlo-, cf. gr. typhlos]. invariabiltiflo

TIFL(O)- elem. „rob, orbire”; „cec2”. (< fr. typhl/o/-, cf. gr. typhlos) invariabiltiflo

credit rapid online ifn

tíflă (-le), s. f.1. Gest batjocoritor constînd din apropierea degetului mare de vîrful nasului mișcînd în acest timp celelalte degete. – 2. (Înv.) Noroc, belșug, prosperitate. Ngr. τύφλα, cu primul sens (Roesler 577; Cihac, II, 706; Tiktin; Pascu, II, 56; Candrea; Gáldi 261). Sensul al doilea se explică prin semnificația ngr. „orbire, halucinație”. substantiv feminintiflă

tiflă, tifle s. f. 1. gest de batjocură constând în în fluturarea mâinii cu degetul mare lipit de vârful nasului. 2. (intl.) informator, denunțător. substantiv feminintiflă

tíflă f., pl. e (ngr. týfla, orbire, subînț. is ta mátia su, în ochi tă). Fam. Iron. Gest de dispreț făcut cu palma întinsă asupra ochilor cuĭva ca cum ĭ-aĭ astupa privirea saŭ alt-fel ca să-ĭ arățĭ că-ĭ prost saŭ că nu-țĭ pasă de el: a da cuĭva cu tifla. Munt. vest. Noroc orb: a dat tifla peste el. substantiv feminintiflă

tíflă (ti-flă) s. f., g.-d. art. tíflei; pl. tífle substantiv feminintiflă

tiflă f. 1. (ironic) noroc orb: să cază o asemenea tiflă peste mine ISP.; 2. fam. gest de dispreț cu palma: de geaba îmi dai tifla AL. [Cf. gr. mod. TYFLA, orbire]. substantiv feminintiflă

TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă2. ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla. substantiv feminintiflă

a da cu tifla expr. a disprețui, a sfida. substantiv femininadacutifla

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitiflo

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z