ticneálă, V. tihneală. substantiv feminin ticneală
tihneálă și ticn- f., pl. elĭ. Rar. Tihnă. – Și tign- (Trans.). substantiv feminin tihneală
TICNEÁLĂ s. f. v. tihneală. substantiv feminin ticneală
țicneálă (fam.) s. f., g.-d. art. țicnélii; (manii) pl. țicnéli substantiv feminin țicneală
ȚICNEÁLĂ, țicneli, s. f. (Fam.) 1. Sminteală, nebunie. 2. Manie. – Țicni + suf. -eală. substantiv feminin țicneală
ticneală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ticneală | ticneala |
plural | ticneli | ticnelile | |
genitiv-dativ | singular | ticneli | ticnelii |
plural | ticneli | ticnelilor |