TIC-TÁC interj. Cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. ♦ (s.n.) Tic-tacul ceasornicului. [< fr. tic-tac, germ. Ticktack]. substantiv neutrutictac
TIC-TÁC interj. și s. n. cuvânt care imită sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii etc. (< fr. tic -tac, germ. Ticktack) substantiv neutrutictac
*tic-tác n., pl. urĭ (fr. tic tac, germ. tick-tack). Zgomotu bătăilor ceasorniculuĭ: se auzea tic-tacu ceasorniculuĭ. V. zig-zag. substantiv neutrutictac
tic-tac n. sgomot regulat și monoton: tic-tacul ceasornicului. [Onomatopee]. substantiv neutrutictac
TIC-TÁC, (2) tic-tacuri, s. n., interj. 1. Interj. Cuvânt care redă sunetul ritmic al ceasornicului, bătăile inimii, loviturile ritmice într-un corp tare etc.; tic1. 2. S. n. Zgomot regulat și monoton. Tic-tacul ceasornicului. – Din fr. tic-tac, germ. Ticktack. substantiv neutrutictac
tic-tác2 s. n., pl. tic-tácuri substantiv neutrutic-tac
tic-tac substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tic-tac | tic-tacul |
plural | tic-tacuri | tic-tacurile | |
genitiv-dativ | singular | tic-tac | tic-tacului |
plural | tic-tacuri | tic-tacurilor |