TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain) adjectivtibetan
TIBETÁN, -Ă, tibetani, -e, adj., s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Tibet. 2. Adj. Care aparține Tibetului sau tibetanilor (1), privitor la Tibet ori la tibetani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă vorbită în Tibet. – Din fr. tibétain. adjectivtibetan
tibetan adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | tibetan | tibetanul | tibetană | tibetana |
plural | tibetani | tibetanii | tibetane | tibetanele | |
genitiv-dativ | singular | tibetan | tibetanului | tibetane | tibetanei |
plural | tibetani | tibetanilor | tibetane | tibetanelor |