tezaur definitie

credit rapid online ifn

TEZÁUR s.n. 1. Cantitate mare de aurărie, de bani, de bijuterii etc.; (p. ext.) avere, bogăție. ♦ Locul unde se găsește depozitată această bogăție. 2. Totalitatea aurului, a metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. 3. (Fig.) Ceea ce este foarte prețios, bun, folositor; comoară. ♦ Patrimoniu spiritual rezultat din munca culturală desfășurată de-a lungul veacurilor. [Pron. -za-ur. / < lat. thesaurus, cf. gr. thesauros]. substantiv neutrutezaur

tezáur (-re), s. n. – Comoară, visterie, patrimoniu. – Var. înv. tesaur. Mr. θisavru. Lat. thesaurus (sec. XIX), mr. din ngr. θυσαυρός. – Der. tezauriza, vb. (a strînge obiecte de preț). substantiv neutrutezaur

credit rapid online ifn

tezáur (-za-ur) s. n., pl. tezáure substantiv neutrutezaur

TEZÁUR s. n. 1. cantitate mare de bani, de bijuterii, aurărie etc.; (p. ext.) avere, bogăție. 2. totalitatea metalelor prețioase, a efectelor etc. aflate în depozitul unei bănci de emisie. ◊ loc unde se păstrează un asemenea depozit; vistierie. ◊ bani sau obiecte prețioase descoperite întâmplător în pământ; comoară. 3. (fig.) tot ceea ce este foarte prețios, iubit, prețuit. ◊ patrimoniu spiritual acumulat de-a lungul veacurilor. 4. totalitatea cuvintelor unei limbi. (< fr., lat. thesaurus) substantiv neutrutezaur

*tezáur n., pl. e (lat. thesaurus, d. vgr. thesaurós). Comoară. Vistierie, depozitu de banĭ al statuluĭ saŭ al uneĭ băncĭ (V. temniță). Carte saŭ persoană plină de erudițiune: tezauru limbiĭ latine (dicționar) de Robert Estienne (1531), al limbiĭ greceștĭ de Enric Estienne (1572), acest om e un tezaur. substantiv neutrutezaur

tezaur n. 1. comoară; 2. (public) cassa Statului; 3. titlul unor opere de erudițiune lexicală: Tezaurul limbei grecești de Henricus Stephanus. substantiv neutrutezaur

TEZÁUR, tezaure, s. n. 1. Cantitate mare de monede, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate în loc sigur; p. ext. avere, bogăție. ♦ Loc unde se păstrează obiectele de preț. ♦ Bani sau obiecte prețioase ascunse de multă vreme în pământ și care au fost descoperite întâmplător; comoară. 2. Totalitatea aurului și a altor metale prețioase, efecte etc. care se găsesc în depozitul unei bănci de emisie, constituind acoperirea biletelor de bancă sau a bancnotelor emise. ♦ Totalitatea bunurilor de care dispune statul la un moment dat. ♦ Locul unde se păstrează depozitele de metale prețioase, bani sau efecte ale statului sau ale unei bănci; visterie. 3. Fig. Ceea ce este foarte iubit și prețuit; odor. ♦ Patrimoniu cultural (material și spiritual) al unei societăți, al unei epoci. [Pr.: -za-ur] – Din lat. thesaurus. substantiv neutrutezaur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluitezaur

tezaur  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tezaur tezaurul
plural tezaure tezaurele
genitiv-dativ singular tezaur tezaurului
plural tezaure tezaurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z