TÉTRA s.n. (Text.) Țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; (p. ext.) produs confecționat din acest tricot. [Nume comercial]. invariabiltetra
TETRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr. tétra-, cf. gr. tetra- – (cu) patru]. invariabiltetra
TETR(A)- elem. „patru, de patru ori”. (< fr. tétr/a/-, cf. gr. tetra) invariabiltetra
TÉTRA1 s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n. com.) invariabiltetra
TÉTRA2 s. m. pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ. Tetra) invariabiltetra
tétra adj. invar., s. f. substantiv feminintetra
tetra- Pref. care exprimă ideea de împătrit. Gr. τετρα, prin intermediul fr. tétra-. substantiv feminintetra
TETRA1- Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din fr. tétra-. substantiv feminintetra
TÉTRA2 s. f. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos; p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival) Maiou tetra. – Denumire comercială. substantiv feminintetra
tetra invariabil | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | tetra | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | tetro |
plural | — | — |