testea definitie

testeá (-éle), s. f. – 1. Duzină. – 2. Teanc (de hîrtie). – Mr. tisté. Tc. (per.) deste (Roesler 604; Șeineanu, II, 357), cf. ngr. τεστές, alb., bg., sb., rus. desti. substantiv feminintestea

testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale [!] de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea. substantiv feminintestea

testeá s. f., art. testeáua, g.-d. art. testélei; pl. testéle, art. testélele substantiv feminintestea

testeà f. 1. (învechit) duzină: 2. număr de zece bucăți: o testea de fuse; 3. număr de 24 coale: o testea de hârtie. [Turc. TESTÈ, duzină]. substantiv feminintesteà

TESTEÁ, testele, s. f. Pachet cuprinzând un număr fix (de obicei 10, 12 sau 24) de obiecte de același fel (azi, mai ales ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot. ♦ Ambalaj al acestor obiecte. – Din tc. teste, deste. substantiv feminintestea