reduceri si promotii 2018
Definitie testament - ce inseamna testament - Dex Online

testament definitie

TESTAMÉNT s.n. Act prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. [Pl. -te, -turi. / < lat. Testamentum, cf. fr. testament]. substantiv neutru testament

TESTAMÉNT s. n. 1. act juridic prin care cineva își exprimă ultimele dorințe, dispunând asupra felului cum va fi împărțită averea după moartea sa. 2. operă tardivă a unui scriitor sau artist, considerată ca ultima expresie a concepțiilor sale estetice ori literare. (< fr. testament, lat. testamentum, germ. Testament) substantiv neutru testament

testamént (-te), s. n. – Act juridic ce cuprinde dorințele cuiva după moarte. Lat. testamentum (sec. XVII). – Der. testa, vb., din fr. tester; testamentar, adj., din fr. testamentaire; testator, adj., din fr. testateur. substantiv neutru testament

testamént s. n., pl. testaménte substantiv neutru testament

*testamént n., pl. e (lat. testamentum, d. testari, a testa). Act autentic pin [!] care spuĭ ce să se facă cu averea ta după moartea ta. (Cînd e scris, datat și iscălit de tine, se numește olograf; cînd e primit în prezența judecătoruluĭ și marturilor [!], se numește public saŭ autentic; cînd e predat judecătoruluĭ în plic închis și sigilat, se numește mistic). Vechĭu Testament, cărțile sfinte din ainte [!] de Hristos (Pentateucu, Profețiĭ și Agiografiĭ); Noul Testament, cărțile sfinte de după Hristos (Evangheliile, Actele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsu). V. biblie, diată. substantiv neutru testament

testament n. act autentic prin care cineva declară ultima sa voință și dispune de averea-i după moartea sa; Vechiul-Testament, colecțiunea cărților biblice; Noul-Testament, Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele și Apocalipsul. substantiv neutru testament

TESTAMÉNT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris în întregime, datat și semnat de testator. Testament autentic = testament întocmit de către un funcționar de stat, cu formalitățile cerute de lege. 2. (în sintagmele) Vechiul Testament = prima parte a Bibliei recunoscută și de mozaici și de creștini, cuprinzând textele referitoare la credințele religioase și la viața poporului evreu (până la nașterea lui Hristos). Noul Testament = a doua parte a Bibliei cuprinzând Evangheliile și alte scrieri religioase (de după nașterea lui Hristos), recunoscute numai de creștini. – Din lat. testamentum, fr. testament. substantiv neutru testament

Nóul Testamént (parte a Bibliei) s. propriu n. substantiv neutru noultestament

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului testament

testament   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular testament testamentul
plural testamenturi testamentele
genitiv-dativ singular testament testamentului
plural testamente testamenturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z