teslă definitie

téslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla). substantiv feminin teslă

téslă f., pl. e (vsl. sîrb. tesla, d. tesati, a tăĭa, a cĭopli. V. tesac, teșesc). Un fel de secure dulgherească cu tăișu perpendicular față de coadă (pe cînd securile obișnuite aŭ tăișu pe acelașĭ plan cu coada). substantiv feminin teslă

!téslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. téslei; pl. tésle substantiv feminin teslă

teslă f. securea dulgherilor: tesle de fier și de oțel. [Slav. TESLA, secure]. substantiv feminin teslă

!tésla (unitate de măsură) (tes-la) s. f.; simb. T substantiv feminin tesla

TÉSLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla. substantiv feminin teslă

TÉSLA s.m. Unitate de inducție magnetică, egală cu inducția magnetică uniformă, căreia îi corespunde un flux magnetic de un weber, printr-o suprafață de 1 m2. [< fr. tesla, cf. Tesla Nikola – fizician iugoslav]. substantiv feminin tesla

TÉSLA s. f. unitate de măsură a inducției magnetice, egală cu inducția unui magnetic uniform, care acționează cu o forță de un newton asupra unei sarcini electrice de un coulomb. (< fr. tesla) substantiv feminin tesla

TÉSLA s. f. (Fiz.) Unitate de măsură a inducției magnetice. – Din fr. tesla. substantiv feminin tesla

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria. substantiv feminin așidacuteslaîncoaie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului teslă

teslă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teslă tesla
plural tesle teslele
genitiv-dativ singular tesle teslei
plural tesle teslelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z