TERȚÍNĂ s.f. 1. Poezie cu formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare. ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. 2. (Rar; liv.) Ternă. [< it. terzina]. substantiv femininterțină
TERȚÍNĂ s. f. strofă din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea, iar al doilea cu primul și al treilea din strofa următoare; poezie din astfel de strofe. (< it. terzina) substantiv femininterțină
*terțínă f., pl. e (it. terzina). Strofă de treĭ versurĭ (ca´n Divina Commédie a luĭ Dante). V. terțet. substantiv femininterțină
terțínă (poezie) s. f., g.-d. art. terțínei; pl. terțíne substantiv femininterțină
terțină f. stanță de trei versuri: Divina Comedia a lui Dante e scrisă în terține. substantiv femininterțină
TERȚÍNĂ, terține, s. f. Poezie în formă fixă, alcătuită din strofe de trei versuri, dintre care al doilea rimează cu primul și cu al treilea din strofa următoare; terțet (2). ♦ Strofă dintr-o astfel de poezie. – Din it. terzina. substantiv femininterțină
terțină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | terțină | terțina |
plural | terține | terținele | |
genitiv-dativ | singular | terține | terținei |
plural | terține | terținelor |